Postat de: bogdanfrancu | mai 11, 2008

Nu mă plânge, nu mă adora, nu mă constrânge…

Nu mă plânge, nu mă adora, nu mă constrânge

Să te idolatrizez, să uit…cum te-am desenat în gându-mi ca pe-un crez.

Nu mă iubi, nu mă amăgi, nu uita să mai revii

Să mă urăşti, să mă revezi, să nu mă crezi, să mai revii.

Nu mă plânge, nu mă adora, nu îmi împinge

Surâsul către plâns şi plânsul către tine,

Nu mă ignora, nu-mi spune ce n-aş crede, nu mă amăgi

Nu mă uita, nu mă urî, nu mă jigni,

Te poi păstra oricum…zgâriată din sfert în sfert de secundă în timpul ce mi-a mai rămas de respirat,

Te voi zidi din literă în literă în poezia mea fără-nţeles, 

Însă, să nu mă uiţi, să mă mai crezi, să mai revii,

Nu mă adora, nu mă jigni, nu mă plânge,

Păstrează-mă aşa, ca pe cel ce te-a rebotezat după tăcerea lui.   

 


Lasă un răspuns

Trebuie să fiţi logat pentru a posta un comentariu.

Categorii