Să îţi aminteşti de mine ca de acea întâlnire cu o fotografie dragă ,

Să mă uiţi măcar pentru o clipă în ochiul tău ,

Fără să mă compătimeşti, fără să-ţi pară rău

Şi nu-mi da drumul decât dacă am să pot clipi vreodată fără să te desenez în gând .                                                    

Să îţi aminteşti de mine ca de o revedere cu propria-ţi tinereţe trăită ilegal în ochii altcuiva . 

De mine…., să îţi aminteşti ca de colegul din ultima bancă                      

Sau ca de poetul reinventat din nea

Precum dimineaţa unui final de umbră…

Să mă ţii minte ca pe o rană îngrijită îndelung ,

Ascunsă în buzunarul de la piept ,

Să mă predai unui anticariat fără renume  ,

Să-i spui mamei că am murit într-un ritual de înjumătăţire a cerului , în fine…Să îţi aminteşti de mine ca de un poet  neînţeles de nimeni din nevoia de a cuvânta o frântură de stea .