În faţa ta eu tac şi par o statuie veche şi cu ochii ciopliţi prea adânc ,

Copila mea sublimă uitată-ntre femei !

Justifică-mi ultima ta ţigară fumată

Şi acea iubire cu trecut de faptă ilegală.

Te revendic zi de zi ca pe un suflet împins prea departe de secolul xx şi ceva

Şi te invit în sala mea de judecată fără bănci ,

Cu emoţii multe şi îmbrăcat de gală ,

Acum că visurile mele se numără altfel

Şi oamenii se nasc mai sus cu un pas .

Am uitat să te mai strig pe nume ascultându-te ,

Ascultând cum devii prea tăcută, mai cuminte ,

Cu mersul obosit şi apăsat şi lin