În această seară, România a fost lovită de un cutremur !…!…cică…! Eu nu am simţit nimic, dar se pare că acesta a avut 5.7 grade pe scara Richter în Vrancea şi 3.5 în Bucureşti. Probabil că la Călăraşi a avut vre0 2, aşadar…eu nu l-am simţit, însă concetăţenii mei sunt înspăimântaţi de replică. Nu-i nimic, trecem noi şi peste asta, ccred că şi cutremurele asteea au început să apară din cauză că statul nu îşi plăteşte datoriile către ele…şi s-au gândit să îi mai sperie niţel.

Nu ştiu de ce m-am apucat să scriu aşa ceva pe blog, dar am înţeles de la cineva că în dimineaţa zilei de 24 aprilie a fost anunţat decesul după o scurtă suferinţă a Preasfinţitului Mitropoliei Sloboziei şi Călăraşilor, preotul Damaschin, în vârstă de 69 de ani. Se pare că decesul a fost cauzat de o simplă răceală, în urma căreia a ajuns la Spitalul Militar din Capitală, unde a făcut un accident vascular. Înmormântarea va avea loc la Slobozia, duminică, la orele 11:00.

Impozitul forfetar ar putea fi aplicat şi firmelor fără activitate, a declarat preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România, Florin Pogonaru.

Astfel, firmele înregistrate la Registrul Comerţului, dar care nu desfăşoară niciun fel de activitate, ar putea fi puse în situaţia de a plăti suma minimă de 500 de euro, prevăzută de impozitul forfetar.
Acesta spune că, odată cu implementarea impozitului forfetar, statul ar trebui să implementeze o serie de măsuri de ieşire rapidă de pe piaţă.

“Legislaţia dă uşor voie firmelor să intre pe piaţă, dar nu există legislaţie de exit“, susţine Pogonaru.

Astfel, potrivit directorului direcţiei Îndrumare Metodologică din cadrul Registrului Comerţului, Anişoara Ujica, pentru a scăpa de acest impozit, întreprinderile fără activitate ar putea opta pentru una dintre următoarele două proceduri:

• Suspendarea temporară a activităţii pe o perioadă de trei ani – cost 120 de lei
• Dizolvarea şi lichidarea simultană a firmei – cost aproximativ 200 de lei

În cazul suspendării temporare a activităţii, administratorul trebuie să depună următoarele documente:

1. Cerere de înregistrare a dizolvării companiei, depusă la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

2. Hotărârea adunării generale a asociaţilor, a acţionarilor sau decizia asociatului unic privind suspendarea temporară a activităţii, care va fi publicată în Monitorul Oficial.

3. Declaraţia-tip pe propria răspundere din care să rezulte că persoana juridică nu va avea activitate pe o perioadă de maximum trei ani;

Potrivit Anişoarei Ujica, costurile în cazul suspendării se ridică la aproximativ 120 de lei, sumă în care este cuprinsă taxa de menţiune, taxa de declaraţie şi taxa de publicare în Monitorul Oficial.

Totodată, Ujica precizează că, în cei trei ani de suspendare a activităţii, reprezentantul companiei are obligaţia depunerii bilanţului anual, prin care să facă dovada că nu a avut  activitate.

Dizolvarea şi lichidarea

În cazul dizolvării unei companii, potrivit reprezentanţilor Registrului Comerţului, trebuie depuse următoarele documente:

Etapa I
1. Cerere de înregistrare, la ONRC.
2. Hotărârea asociaţilor privind dizolvarea şi lichidarea societăţii, însoţită de dovada că firma respectivă nu are datorii către creditori.

3. Dovada acordului creditorilor privind stingerea

4. Dovezile privind plata taxelor/tarifelor legale:
- taxa judiciară de timbru, în original;
- timbre judiciare;
- taxa de registru;
- tariful de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Etapa a-II-a

1. Cerere de radiere
2. Hotărârea de împărţirea a bunurilor, rămase după plata datoriilor

3. Situaţia financiară de lichidare şi de repartizare a activului aprobată de asociaţi/membri (copie);
4. Certificatul de înregistrare şi anexele la acestuia, în original

5. Certificatul emis de organul fiscal competent din care să rezulte că societatea nu are datorii la bugetul de stat şi la contribuţiile sociale, în original

6. Dovezile privind plata taxelor/tarifelor legale:
- taxa judiciară de timbru, în original;
- timbre judiciare;
- taxa de registru;
- tariful de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Formularele necesare se distribuie la sediul ORC sau se pot prelua de pe Internet.

IMPOZITUL FORFETAR a fost adoptat de Guvern, prin hotărâre guvernamentală, la sfârşitul săptămânii trecute, şi urmează să se aplice începând de la 1 mai 2009.

•Cifră de afaceri: 0-12.000 de euro                    
Impozit: 500 euro

•Cifră de afaceri: 12.000-50.000  de euro          
Impozit: 1.000 euro

•Cifră de afaceri: 50.000-100.000 de euro         
Impozit: 1.500 euro

•Cifră de afaceri: 100.000- 1 milion de euro  
Impozit: 2.000 euro

•Cifră de afaceri: 1 milion-5 milioane            
Impozit: 2.500 euro

•Cifră de afaceri: 5 mil- 30 de milioane            
Impozit: 5000 euro

•Cifră de afaceri:  peste 30 de milione              
Impozit: 10.000 euro

În aceste vremuri în care trăirile interioare au căpătat valori minime datorită crizei financiare, m-am gândit să fac pe consultantul emoţional şi să vă împing pe voi de la spate să vă găsiţi perechea în ciuda secetei de „exponate ieftine” de pe piaţă, sperând că voi, cititorii mei, veţi avea mai mult noroc decât mine.
Bun !
Acest manual ce cuprinde instrucţiuni de folosire ale inimii pe timp de recesiune necesită în primul rând un loc stabil de muncă, aşadar…dacă nu sunteţi nici măcar şomeri, luaţi-vă adio de la gândul că veţi avea cealaltă jumătate de pat ocupată.
În primul rând, trebuie să o cauţi, disperă-ţi prietenii să îşi facă listă cu toate cunoscutele disponibile şi vezi unde merge să plasezi bomba cu ceas, fii vorbăreţ, pentru că tăcerea o alungă cel mai repede, fă glume pe care poate să le guste, nu începe cu bădărănisme(deşi aici e mult de discutat fiindcă ţine de educaţia primită), nu o căuta pe internet, fiindcă nu vrei să arate altfel decât în pozele pe care ţi le trimite, cea mai bună metodă de prim contact este prin intermediul prietenilor, aşa mai scuteşti şi din timpul pe care îl petreci în faţa calculatorului, implementând meode de „vrăjeală ieftină” care nu ţin decât la piţipoancele locale, care nu depăşesc pragul psihic de 16 ani.
Ai trecut deja de pragul în care căutai şi ai tăi prieteni binevoitori ţi-au dat detaliile despre cea pe care urmează să o cunoşti diseară. Dacă aţi ajuns împreună la locul stabilit, nu te aşeza lângă ea, o să creadă că deja vrei să o sufoci, ia un loc undeva în faţa ei, pentru a nu o forţa să se întoarcă pentru a te vedea atunci când vorbeşti, în caz că te-ai aşezat lângă ea. Îmbracă-te aşa cum te simţi tu mai bine, pentru că degeaba i te afişezi office prima oară, dacă la cea de-a doua întâlnire(asta, dacă a rămas fata plăcut surprinsă de compania ta) te vei prezenta în blugi cu turul foarte jos şi cămaşă roz pe dedesubtul unei bluze de trening, trebuie să o laşi să te vadă exact aşa cum eşti, fără niciun detaliu prea important ascuns.
Aşteaptă întâi să vezi ce comandă ea, nu te arunca direct la bere sau vin, dacă ea vrea un Nestea de piersici.
Nu o agasa cu întrebări despre viaţa personală, dezvoltă subiecte legate de atmosfera de la serviciu, de locurile în care îi place să meargă în timpul liber, astfel afli dacă e genul de fată căreia îi place să danseze sau nu, astfel vei şti următorul loc în care o vei duce fără să o faci să se simtă incomod.
Dacă eşti cu pregătirea profesională mai jos decât ea, fă glume pe seama meseriei tale, după ce ai aflat cu ce se ocupă, arată-i farmecul pe care îl are ceea ce faci tu, bagă în faţă autoironia, fără să o iei pe ea la mişto.
Justifică-te subtil atunci când vine vorba de preferinţe cinematografice sau muzicale(elimină total manelele din subiect, pentru că nu există motiv pe care să îl invoci pentru a-ţi justifica afinitatea pentu acest gen muzical).
Dacă vei avea norocul să te cuplezi cu respectiva, fii precaut, urcă-te în spatele unei fericiri cu picioare scurte, pentru că astfel te va durea mai puţin atunci când te va arunca .
P.S – nu ştiu ce nu a mers la mine, probabil şi lipsa de lei noi din buzunar în momentul de faţă, datorat lipsei locului de muncă, dar sper ca vouă să vă prindă bine sfaturile mele.
Post-ul nu e terminat. doar atât am avut chef să scriu acum !!!

Am văzut Original Sin în urmă cu 6-7 luni…şi recunosc că mi-au plăcut foarte tare atât intriga cât şi felul formidabil în care au dat viaţă personajelor, Angelina Jolie şi Antonio Banderas.

Hitch este alt film superb cu Will Smith şi Eva Mendes în rolurile principale.

Top Gun, filmul de care lumea îşi aduce aminte atunci când ascultă Berlin – Take my breath away, una din cele mai bune coloane sonore din toate timpurile:

Pe următorul l-am văzut exact la o zi după ce a apărut în cinematografe, fiindcă aşa e românul, e mai ieftin să îl descarci de pe Net, decât să dai banii la Cinema, ideea e că filmul nu te plictiseşte, chiar dacă are şi puţin Horror, gen pe care nu îl agreez:

Filmul care m-a impresionat cel mai mult este Seven Pounds, poate şi din cauză că nu mi-am dat seama decât în ultimele 5 minute cât de genială a fost ideea după care a fost creat. Sigur nu veţi regreta, în caz că veţi opta să îl vedeţi într-o seară:

The Curious Case Of Benjamin Button, un film care te ţine în priză, în ciuda duratei de 2h şi 43min:

Slumdog Millionaire – marele câştigător al Oscar-urilor din acest an, care vă înfăţişează India exact aşa cum este, săracă şi lipsită de orice culoare în vieţile celor care o populează:

The Ultimate Gift ne înfăţişeaăz un tânăr care toată viaţa nu a făcut nimic altceva decât să trăiască pe spinarea părinţilot, pus în faţa unor încercări care vor scoate tot ce e mai uman din el:

În Vanilla Sky, Tom Cruise îşi vinde visele(e scris corect, nu am vrut să spun “visurile”) unei companii care te face să visezi ce vrei, făcându-te să crezi că este însăşi realitatea:

Made In Heaven este despre o poveste de dragoste născută în Rai şi care va fi continuată pe Pământ:

Unii oameni sunt de părere că era mai bine înainte ieşind în faţă cu zicale de genul: „pe timpul lui Ceauşescu era mai bine, nu era atâta sărăcie şi toată lumea avea ce pune pe masă !” iar alţii spun că fostul dictator nu făcea decât să le subjuge libertatea şi dreptul la opinie.
Deşi vârsta nu îmi permite să vorbesc despre un trecut prea îndepărtat, sunt bucuros că totuşi am prins vremurile în care mă jucam de-a v-aţi ascunselea, Pătrăţica sau Gropiţa cu copiii din cartier, fără a avea calculator încă dinainte de a ajunge la grădiniţă sau telefon mobil din clasa I. Adolescenţii din ziua de azi nu pot preţui farmecul pe care îl aveau acestea, umplându-şi timpul liber cu jocuri video în reţea, vorbesc cu orele pe Messenger şi au înlocuit mersul la cinematograf cu vizionarea unui film descărcat de pe Internet, care a avut premiera mondială în urmă cu numai o zi, pe când în urmă cu 10 ani, se formau grupuri de copii la scara blocului şi vorbeau despre diverse lucruri, spârgând seminţe de floarea soarelui.
În zilele noastre, muzica se măsoară în Gigabite, nu se mai achiziţionează de la tonetă sub formă de casetă audio, elevii îşi fac temele pe calculator, nu mai scriu de mână, îşi descarcă pozele de pe aparatul foto digital, nu se mai duc la un studio foto pentru a developa filmele şi mestecă gumă care curăţă cavitatea bucală după masă, nu mai cumpără gumă Turbo doar pentru a face colecţie de surprize cu maşini.
Înainte, şi aici mă refer la perioada de după Revoluţia din ’89, emisiunile de la televizor erau mai plăcute, te făceau să aştepţi aceeaşi oră a zilei de mâine, care, din nefericire au fost înlocuite în ziua de azi cu ore de bârfă şi subiecte de scandal, prin interemediul unor oameni fără cultură sau simţ estetic al propriului limbaj.
În perioada postdecembristă, copiii se plimbau cu bicicleta, pe aleile parcurilor, astăzi îşi iau carnetele de şofer şi primesc drept cadou la împlinirea a 18 ani, maşini de peste 15.000 de euro, îşi petreceau după-amiezele la cofetărie, cu o prăjitură şi un cico, iar astăzi stau tolăniţi în canapelele din piele în cluburi, servind un trabuc cu gust de vanilie şi un cocktail cu alcool.
În secolul XXI, timpul petrecut în faţa calculatorului depăşeşte cu mult orele de somn, făcând ca adolescenţii şi adulţii să se trezească încercănaţi, obosiţi şi fără chef de muncă sau cursuri.
Secolul vitezei ne pune pe toţi în situaţia de a uita de tot ceea ce a însemnat copilăria noastră şi de a ne adapta rapid la prezentul acesta în care nu mai cunoaştem decât două anotimpuri.