Arhiva | Mai, 2008

Amintire la mai mult ca perfect

31 Mai

Să îţi aminteşti de mine ca de acea întâlnire cu o fotografie dragă ,

Să mă uiţi măcar pentru o clipă în ochiul tău ,

Fără să mă compătimeşti, fără să-ţi pară rău

Şi nu-mi da drumul decât dacă am să pot clipi vreodată fără să te desenez în gând .                                                    

Să îţi aminteşti de mine ca de o revedere cu propria-ţi tinereţe trăită ilegal în ochii altcuiva . 

De mine…., să îţi aminteşti ca de colegul din ultima bancă                      

Sau ca de poetul reinventat din nea

Precum dimineaţa unui final de umbră…

Să mă ţii minte ca pe o rană îngrijită îndelung ,

Ascunsă în buzunarul de la piept ,

Să mă predai unui anticariat fără renume  ,

Să-i spui mamei că am murit într-un ritual de înjumătăţire a cerului , în fine…Să îţi aminteşti de mine ca de un poet  neînţeles de nimeni din nevoia de a cuvânta o frântură de stea .

Anunțuri

Cugetare

31 Mai

Te învăţ viaţa reinventându-te din gesturi şi intenţii

Ca pe ultima reamintire din acest an

A zilei tale de naştere a cuvântului înainte ,

A firii tale de copil bolnav de iarnă ,

Bolnav de fericire, bolnav de tot .

Mă bucur că încă ne facem datoria

De a fi zilnic bolnavi unul de altul ,

Incurabil făcuţi să împărţim aceeaşi bucată de vis .

Te privesc de atât de aproape

Cu acelaşi statut de monument banal de gânduri

Trecut în nefiinţa zilei ca o dimineaţă

ştearsă din calendarul creştin-ortodox ,

Ca un personaj animat ucis din imprudenţă .

Te îndemn să nu uiţi, să nu umbli desculţă ,

Să nu te faci mai mică decât te pot iubi,

Să nu uiţi ! …

 

 

Subliminal

31 Mai

În faţa ta eu tac şi par o statuie veche şi cu ochii ciopliţi prea adânc ,

Copila mea sublimă uitată-ntre femei !

Justifică-mi ultima ta ţigară fumată

Şi acea iubire cu trecut de faptă ilegală.

Te revendic zi de zi ca pe un suflet împins prea departe de secolul xx şi ceva

Şi te invit în sala mea de judecată fără bănci ,

Cu emoţii multe şi îmbrăcat de gală ,

Acum că visurile mele se numără altfel

Şi oamenii se nasc mai sus cu un pas .

Am uitat să te mai strig pe nume ascultându-te ,

Ascultând cum devii prea tăcută, mai cuminte ,

Cu mersul obosit şi apăsat şi lin

Lăsând în spate urmele mele de viitor trăit .

Trupul ignoranţei mele în formă de cuvânt

28 Mai

Sunt sătul de umbre, de cuvinte sumbre,

De ziua de mâine, de poveşti bătrâne.

Sunt sătul de „azi”, vezi să nu decazi !

Sunt sătul de piedici, de prea multe predici.

Sunt sătul de javre, de-atâtea palavre,

Sunt sătul de mulţi, de copii desculţi,

De prea multe versuri, de atâtea certuri.

Sunt sătul de proşti, de amici haioşi,

Sunt sătul să tac, de ceea ce fac,

Sunt sătul să scriu, sunt sătul să fiu

Un amic haios, un tricou pe dos !!!

(încă e în lucru)

Iubirea asta pentru tine

27 Mai

„Iubirea asta pentru tine” doare ! Mă….doare !

Mi-a lăsat o urmă în formă de vânătaie în dreptul inimii,

În semn că nu mai are loc acolo.

A crescut atât de mare încât aş avea nevoie de încă un „eu”

Pentru a încăpea cu tot cu cicatricile mele de pe piept.

„Iubirea asta pentru tine” jenează ! Mă…jenează !

Îmi jenează cutia sufletului fiindcă i-am dat prea mult să mănânce

Şi a crescut atât de mare încât…

Aş avea nevoie de încă o „tu” care să strângă

Bucăţile de „eu” ce nu mai au loc în  mine însumi.

„Iubirea asta pentru tine” e de râs, de râsul lumii,

Care aruncă în mine cuvinte absurde

Cum că te-aş iubi degeaba, că la sfârşitul vieţii tot în pământ ajung,

Cu tot cu ce am simţit sau „nesimţit” în viaţa asta trecătoare.

Idioţi ! Eu sunt un idiot !

M-a tâmpit „iubirea asta pentru tine” care

Îmi lasă cicatrici în formă de zâmbet pe piept.

Ai crescut atât de mult în gândul meu,

Încât ar trebui să fur o cameră pentru păstrat conştiinţa de la cineva,

Să îţi las imaginea să dăinuie în mine însumi de una singură

Şi tot ar trebui să caut încă un „eu” pentru a te avea pe de-a-ntregul.

 

 

Înstrăinându-te de mine

22 Mai

Nici nu-mi mai amintesc când am vorbit ultima oară,

Deşi şi dimineaţa ne prindea îmbrăţişaţi

Şi-ţi înveleam surâsul în batiste parfumate.

Te-ai înstrăinat şi mi-ai lăsat sărutul pustiit,

Ţi-ai dus paşii mult prea departe.

Rareori te văd pe stradă, îmi zâmbeşti sfioasă,

Lăsându-mă să mă întreb cum de cea

Fără de care nu aş şti să deschid ochii

Şi-a îndepărtat gândul de la tot ce însemnam.

Încă te păstrez, în fotografii, dar parcă şi acolo

Mă zgârie pe trup imaginea ta înstrăinându-se de mine.

Ce folos mai au cuvintele când ai lăsat în urmă doar tăcere ?

Doar zgomotul paşilor tăi sfâşiindu-mi auzul,

M-ai lăsat să îmi scriu viitorul acesta fără tine,

Cu tine zâmbindu-mi sfioasă, îndreptându-ţi paşii înspre alt surâs învelit în batiste parfumate.

La revedere, ne mai vedem !

Îţi voi zâmbi în colţul gurii ca şi cum nu m-ar mai zgâria pe trup

Imaginea ta înstrăinându-se de mine.

EMO…

20 Mai

Fuck that emo, be straight ! 

Be outside after eight !

You can even loose weight,

But don’t ever be late !

 

I’m your first painfull strife,

Harm yourself with a knife,

Or be just an ugly wife

I don’t need that kind of life,

 

How can you make that cut ?

Are you high ? Are you out

Of your mind ? Is no doubt !

How does your skin feel about ?

 

Look at me when I speak ! 

Motha’ fucka’, U freak !

Even if I slap your other cheek,

Your wounds will remaine unlicked.