Arhiva | Iunie, 2008

Şi de va fi să fie…

25 Iun

Şi de va fi să nu mai fie totul cum a fost când noi eram,

Mi te voi ascunde puţin mai aproape de tâmplă,

Te voi desena şoptindu-te în fărâme de geam

Deşi nu pricep nici acum ce se-ntâmplă.

 

Şi de voi fi cel care nu am încercat să fiu niciodată,

Îţi voi lipi amintirea puţin mai aproape de tâmplă

Deşi până şi poezia asta pare aproape deşartă

Când nu am aflat nici acum ce se-ntâmplă.

 

Nu ştiu nici acum cum de cea care a fost nu mai este

Silaba mea de necuvânt atârnat în colţul buzunarului stâng,

Cum de viaţa mea nu mai e nici un zvon, nici aceeaşi banală poveste,

Nu mai eşti cea pe care acum în braţe aş vrea să o strâng.

Anunțuri

Blestemul tău, rana ta…

24 Iun

Eu sunt blestemul tău şi raiul tău şi zâmbetul pe care îl ascunzi în colţul gurii,

Sunt iadul tău şi rana ta când te doare prea tare tăcerea.

Eu sunt blestemul tău şi darul tău de la viaţă,

Sunt puterea ta când surâsul tău rămâne atârnat de un fir de aţă,

Sunt alinul tău, sunt leacul tău şi braţul întins când te alungă fericirea de la pieptul ei,

Eu sunt boala ta, iadul tău, deşi mă alungi şi aproape mereu mă mai vrei.

Eu sunt aproape nimic, te dor şi te vindec, te zgârii dar trece.

Eu sunt patima ta, imaginea ta în oglindă, sunt blestemul tău

Sunt crucea pe care o porţi zi de zi scrijelită

pe piele,

Când îmi numeri rănile din zece în zece.

Sunt patima ta, blestemul tău, iadul tău,

Sunt leacul surâsului tău când te dor toate cele,

Sunt durerea ta, raiul tău, boala ta,

Eu te dor şi te vindec, te zgârii cu bucurie pe chip,

Eu sunt lacrima ta, zâmbetul tău, patima ta, oful tău,

Sunt tu însăţi când eşti sătulă de mine,

Când nu mai vrei să fiu blestemul tău, iadul tău, rana ta,

Deşi fără voinţa ta, exist rănindu-te, zgâriindu-ţi surâsul pe chip,

Deşi exişti în fiecare cuvânt pe care îl scriu,

Deşi exişti în fiecare clipă a existenţei mele.

Am fost odată doar noi

22 Iun

Am fost odată doar noi,

Copii prea cuminţi şi cu ochii prea goi,

Am fost şi din cei doi am rămas

Doar eu mângâindu-ţi calea răstignită de-un pas.

 

Să nu mai mergi de una singură pe stradă,

S-ar putea să-ţi fure careva culoarea ochilor

Şi să rămâi precum cea care aşteaptă să vadă

Cum imaginea mea a ajuns de decor.

 

Colega mea de sărut

21 Iun

Azi-noapte mi-ai apărut în vis, iubito !

Oarecum neschimbată, zâmbind ostentativ,

La fel de ireală, la fel de a mea,

Redesenând banca pe care o împărţeam

Când nu ştiam să scriu decât jumătăţi de cuvânt,

Când erai doar colega mea de sărut.

Mai ţii minte cum a fost întâia oară ?

Eram aşa neştiutori, atât de inegali în gesturi,

Eram doar un sărut împărţit la doi, într-o bancă din lemn

Plină de primele mele jumătăţi de cuvânt

Măzgălite cu un pix albastru.

Azi-noapte te-am revăzut aşa cum erai nu demult,

Zâmbind ostentativ în sala aia de clasă goală,

La ora de teorie a sărutului, fără dascăl,

Fără altcineva care să ne fure sărutul,

Doar noi doi, împărţindu-ne egal câte o bucată de tăcere.

Doar tu, colega mea de sărut, corigentă la practica din clasa întâi,

Doar eu, repetent la materia asta atât de uşoară,

Atât de grea atunci când nu ştiam să scriu nici măcar jumătăţi de silabă,

Atât de relativ acum,

Când timpul ne muşcă dureros de amintiri

Încât singura mea imagine cu tine

s-a sinucis de dor, de atâta lipsă de sărut

Încât aştept reuniunea a cine-ştie-câţi ani, de când noi eram doar nişte copii inegali în gesturi,

Eu, corigent, la materia aia fără dascăl,

Tu, doar colega mea de sărut,

Care acum trebuie să mă sărute ultima oară,

Ucigând din timpul ce încă-mi muşcă dureros din amintiri

Îmi mai aduc aminte şi acum

19 Iun

Îmi mai aduc aminte şi acum

Cum te-ntrebam şi îmi răspundeai jucăuşă

Şi te ascundeai după pete de fum

Găsindu-mă trist şi ascuns după uşă.

 

Îmi mai aduc aminte de tine încă

De paşii tăi sfiindu-se de mine,

De mine astupându-ţi tăcerea adâncă

Dumicându-ţi bucăţi din ziua de mâine.

 

Mi te mai aduc aminte şi acum,

Colega cuminte din banca întâi,

Eu, doar nestatornic întrebându-te cum

Ai să faci să mai stai, un minut să rămâi !

 

Îmi amintesc aproape zi de zi cum eu

Te îndemnam să nu te mai cerţi

Şi să-mi spui că acel îndoielnic „mereu”

Nu e doar o minciună când vrei să mă ierţi…   

Alta fără titlu

15 Iun

…Şi dacă azi sau mâine ai pleca,

Păstrează o firimitură de sărut

Şi să m-aduci aminte ca  

Acela care te sărută când îl uiţi.

 

Să mai păstrezi o palmă de cuvânt

Când te mai aduc aminte precum

Cea care mă adoră, cea pe care-o cânt

Cea care mă şi citeşte acum.

 

Şi dacă zilele ce trec ar fi s-ajungă

Doar  urme de adio şi de dor,

Voi fi cel care-o ia pe calea lungă

Până la gândul tău cel călător.

 

Să te uiţi măcar o dată înapoi,

Să vezi cum zâmbetul mi se sugrumă

Şi degetele mele într-o zi de joi

S-au sinucis gândind că nu-ţi mai dau de urmă.

Iubirea asta pentru tine

15 Iun

Iubirea asta pentru tine” doare ! Mă….doare !

Mi-a lăsat o urmă în formă de vânătaie în dreptul inimii,

În semn că nu mai are loc acolo.

A crescut atât de mare încât aş avea nevoie de încă un „eu”

Pentru a încăpea cu tot cu cicatricile mele de pe piept.

„Iubirea asta pentru tine” jenează ! Mă…jenează !

Îmi jenează cutia sufletului fiindcă i-am dat prea mult să mănânce

Şi a crescut atât de mare încât…

Aş avea nevoie de încă o „tu” care să strângă

Bucăţile de „eu” ce nu mai au loc în  mine însumi.

„Iubirea asta pentru tine” e de râs, de râsul lumii,

Care aruncă în mine cuvinte absurde

Cum că te-aş iubi degeaba, cum că la sfârşitul vieţii tot în pământ ajung,

Cu tot cu ce am simţit sau „nesimţit” în viaţa asta trecătoare.

Idioţi ! Eu sunt un idiot !

M-a tâmpit „iubirea asta pentru tine” care

Îmi lasă cicatrici în formă de zâmbet pe piept.

Ai crescut atât de mult în gândul meu,

Încât ar trebui să fur o cameră pentru păstrat conştiinţa de la cineva,

Să îţi las imaginea să dăinuie în mine însumi de una singură

Şi tot ar trebui să caut încă un „eu” pentru a te avea pe de-a-ntregul.