Arhiva | Iulie, 2008

Ştiu, te-a concediat Dumnezeu din cer !

31 Iul

Ştiu, mi-ai spus !

Te-a concediat Dumnezeu din cer

Şi ai venit la mine să munceşti la negru,

Fără tichete de masă şi fără pretenţii de program scurt.

Te-a dat Dumnezeu afară din Rai

Şi ai venit la mine să mă înveţi

Cum nu se plăteşte impozit pe sărut.

Pe pământ nu e totul alb şi pur.

Aici s-ar putea să te murdăreşti de zâmbet pe obraji,

Şi să îl pui pe Sfântul Petru să mă bată fiindcă…

Te-am luat de mână şi ţi-a rămas sărutul meu între unghii.

S-ar putea ca aici să ţi se pună litera I pe cartea de muncă

Şi să nu te mai primească Dumnezeu

Să faci pe îngerul pe o nimica toată.

Ce dacă ?

Îţi fac eu rost de acte de rezidenţă,

Chiar dacă vii dintr-o Uniune Europeană puţin mai albastră.

Ştiu, te-a concediat Dumnezeu din cer !

Şi ai venit să îmi stai pe cap, fără să plăteşti chirie pe gândul meu.

Anunțuri

Am uitat să te uit

31 Iul

Am uitat să te numesc, am uitat să te strig.

Am uitat să nu uit că te păstram desenată pe geana ochiului stâng.

Am uitat că…ziua mea de naştere e undeva la începutul toamnei trecute.

M-am născut(fără nicio urmă de neadevăr)

Într-o dimineaţă de mai, mult mai caldă decât de obicei,

Atunci când am început să-ţi scriu chipul ca pe acel lucru fără care nu pot deschide ochii. 

Am uitat că…tu ai luat fiinţă precum primul cuvânt inexplicabil născut prematur în lungul meu şir de cuvinte fără sens,

Te-ai născut din nevoia mea de a scrie cuvinte cu ochi albaştri,

Din această nevoie inexplicabilă de a făuri cuvinte cu nume de suflet,

Cuvinte cu glas de zâmbet, cuvinte cu trup din cerneală.

Am uitat, în această învălmăşeală de cuvinte despre cuvinte că tu…

Porţi crucea de a fi imprimată pe fiecare sfert de literă din tot ce aş putea scrie.

Poezie…

31 Iul

Nu mai pot scrie ! Pur şi simplu nu îmi vine niciun cuvânt în minte

De parcă glasul meu ar refuza să mai nască vreun vers

Sau mână mea dreaptă ar fi uitat că visurile mai pot fi şi scrise

Nu împărtăşite doar mie însumi când mă satur să vorbesc de unul singur.

Ce-ar fi… să te prefaci că şi tu poţi scrie  cuvinte dintr-astea mute,

Să descrii în câteva gesturi ce nu ai fi în stare să-mi spui faţă-n faţă !

Ar fi interesant, nu-i aşa ?

Eu, marele scriitor de nimicuri, învăţând lumea să scrie silabe în formă de vers,

Iar tu, cea fără de care aş fi la ani-lumină distanţă de tot ce aş putea să însemn,

Inventând cuvinte cu nume de sfinţi,

Ca şi cum te-aş fi învăţat să scrii vorbele pe dos sau de la dreapta la stânga.

Cinefilism(dacă o exista termenul ăsta pe undeva)

30 Iul

Hai să plângem împreună la un film banal cu Patrick Dempsey !

Nu îţi face griji, avem şerveţele destule şi…

Oricum lacrimile se usucă repede când nu plângi de dor.

Hai ! Hai să fim patetici şi să ne plângem de milă,

M-am săturat să tot fiu corect şi în rând cu lumea,

Hai să plângem împreună pe canapeaua din living,

Să ne îndopăm cu floricele şi să facem pe copiii care încă suntem.

Lasă, dacă astăzi vom uita cum e să plângem împreună,

Am să-ţi dau un bip să te învăţ cum e să te prefaci că eşti patetică,

Dar am uitat, finalul previzibil mă face să râd de mine plângând.

Oricum, putem să folosim şerveţele şi după râs,

Lacrimi sunt şi atunci.

Vezi unde am ajuns ? Să vorbesc despre lacrimi,

Lacrimi când plângi la un film banal, lacrimi când plângi după cineva pe care îl pierzi,

Sau când plângi de bucurie ascultând Sara Bareilles sau Alejandro Fernandez.

Lacrimi se numesc şi cele care se scurg din ochii mei acum,

Când s-a termină filmul ăla la care am plâns patetic şi am râs banal.

Multă muie celor prea plini de ei !!!

28 Iul

Poftim, pe lângă articolele aproximativ porcoase sau despre rasism şi poeziile plicticoase voi încerca să scriu şi ceva plăcut pentru ureche, să vedem dacă îmi iese !

Vi s-a întâmplat vreodată să vă treziţi dimineaţa, să vă uitaţi în oglindă şi să zâmbiţi, neştiind de ce? Mie da.(probabil acum vă spuneţi: „da, şi…ce relevanţă are asta cu ce vrei tu să spui?”).

Are, fiindcă mie mi s-a întâmplat să mă trezesc zâmbind ca un idiot, fără motiv, iar pe parcursul zilei, să se întâmple ca acel  zâmbet cretin să se transforme într-un sictir imens, pentru tot şi toată lumea.

Nu vi se întâmplă ca din când în când să vreţi să vă lase toată lumea în pace, să nu mai fie nimeni acasă, să daţi muzica la maxim şi să mâncaţi dulceaţă cu margarină pe pâine în pielea goală? Ei bine, deşi acum probabil zâmbiţi şi spuneţi că probabil sunt nebun, vi s-a întâmplat.

Deşi am spus toate aceste lucruri încă nu găsiţi înţelesul cuvintelor mele în acest articol.

Sincer? Nici eu. Poate reuşesc să îi dau un oarecare contur până o să consider că l-am terminat.

Habar nu am ce o să scriu mai departe, ceva tot trebuie fiindcă, altfel, rămâne articolul de cacao.

Bun ! Gata, ştiu !

Am să vorbesc despre modestie, la ce serveşte ea sau dacă nu e bună de nimic.

Eu sunt modest de fel, dacă mă întreabă cineva întâi enumăr defectele, multe la număr, ca la oricine şi pe urmă spun încet umbrele alea de calităţi, dar dacă stăm bine să ne gândim, nu e bine întotdeauna. Dacă eşti modest, te ia lumea de prost, şi unii, care nu „ştie să vorbeşte” se uită la tine ca la ultimul om, nu-i aşa că îţi vine să uiţi de toate bunele maniere şi să îi îndeşi sute de kilograme de carne în frigider ? Aşa că am luat o hotărâre, am să o dau dracului de modestie şi am să le urez multă muie celor care sunt prea plini de ei(nu are cine să îmi spună că am scris cuvinte porcoase aici fiindcă acest cuvânt „muie” există şi în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române MÚIE s.f. (Arg.; folosit adesea art. şi mai ales în expresii) Gură, fleancă. (din ţig. mui (Graur, Juilland), aşa că am să le spun din nou: „multă muie, vouă, celor care sunteţi atât de plini de voi încât o să explodaţi şi o să ne inundaţi cu prostie”.

Hai la revedere, că deja m-am plictisit !!!

25 Iul

Momente_penibile_de_la_TV___Partea_I-96691.html

Femeia, rău cu rău, dar mai rău fără rău !!!

24 Iul

Femeia, cea mai mirifică, minunată şi universal definitoare a oricăror sinonime ale acestor cuvinte de mai sus, s-a născut cum ştim toţi, din coasta lui Adam, mă rog, acest lucru este valabil doar pentru cei care nu cred că ne tragem din maimuţe. Ne întoarce minţile pe dos, ne scoate din draci şi ne calmează în 2 secunde, este darul cel mai mare pe care ni L-a dat Dumnezeu, totodată şi cea mai mare povară pe care trebuie să o purtăm.

Cine nu e de acord, să ridice două degeţele ca la şcoală şi să îşi spună părerea.

În ultima vreme, sau poate este aşa de când lumea şi pământul şi noi(bărbaţii) poate nu ştiam, „fomeile” se „dă” în vânt după hârtiile alea din plastic care există în circulaţie doar în România noastră veşnic surprinzătoare. Ai bani, ai şi futomodeala în dreapta Porsche-ului, nu ai, ghinion, poţi numai să speri că mai găseşti vreo sentimentală focoasă care îţi va aprecia talentul lingvistic, şi va fi cea care îţi va face cafeaua după noaptea aia  nebună în care i-ai explicat tu cum stă treaba cu evitarea procreării în beneficiul libertăţii.

Ce ne-am face noi fără femei ? Ce s-ar face ele fără noi şi fără banii din cont, fără cumpărăturile de la Levinţa, fără coafurile făcute de Geta Voinea, fără toate beneficiile pe care le-ar avea fără ajutorul bărbatului ? Ar fi „naşpa rău”, vă spun eu.

Ce ne-am face noi fără ele? Am inventa o specie nouă de femei, fără pretenţii de cină la Intercontinental, fără vacanţe în Thailanda, fără mâncare deja gătită luată din Mall.

Să vă spun eu cum gândesc majoritatea bărbaţilor, fiindcă noi suntem de vină pentru faptul că femeia s-a emancipat atât de tare încât în loc să treacă de la cocean la hârtie igienică, a făcut un salt imens direct la tronurile alea care te spală cu apă caldă – v-aţi dat voi seama ce am vrut să spun şi fără să mai fie nevoie să vă traduc;

Dacă ar fi după noi, femeia ar trebui să stea doar în pat, călare pe situaţie, altceva nu mai contează, ce mâncare, ce muncă, ce familie, ce prieteni ? Doar noi doi, batjocorind aşternutul.

Notă:

„Eu nu gândesc aşa, am spus că asta gândesc majoritatea bărbaţilor, eu sunt de părere că femeia trebuie iubită, trebuie ajutată să îşi găsească loc în societatea dominată fără leac de it barbato, trebuie să facă ordine în casă, să facă mâncare, pentru ca atunci când vine bărbatul obosit de muncă şi de secretară, să îşi poată reface puterile”.  

      Deci, concluzia este că, „rău cu rău, dar mai rău fără rău”, este valabil şi în cazul femeilor când se gândesc la bărbaţi, adică mai bine o viaţă scurtă şi tumultuoasă decât una lungă şi lipsită de peripeţii de tot felul.

    Femeile mai mult cer decât dau: „iubi, unde e cardul de la Raiffeisen, că astăzi e zi de shopping, mă duc să îmi iau lenjerie de la Victoria’s Secret, pe urmă la masaj şi pe urmă la saună”, iar seara ajunge la tine obosită şi când eşti şi tu chef să vă jucaţi de-a mama şi de-a tata, îţi răspunde scurt şi concis: „pisoi, sunt frântă şi am o durere de cap îngrozitoare !”

Treaba cu durerea de cap e cea mai mare vrăjeală posibilă, să nu le credeţi niciodată, oricât de bine s-ar preface !

(încă nu e terminat fiindcă sunt prea multe de spus pentru a le putea cuprinde în acest articol).