Arhiva | Septembrie, 2008
28 Sep

Anii trec de parcă nu ne-ar mai cunoaşte timpul,

Numărându-ţi în gând bătăile inimii,

Nemaiexistând doar de dragul gurii tale.

Unde să mă mai ascund dacă nu mai am loc nici în mine însumi ?

Te redesenez tăcută şi te cuibăresc în gândul meu,

Zâmbindu-ţi pe ascuns ca şi cum

Ar durea prea tare să mă ştii nebun după chipul tău.

Anunțuri

Trist insist să exist

25 Sep

Aproape trist insist să exist de dragul tău.

Îţi fac un semn şi te îndemn să nu mă crezi nedemn de tine,

Te reinventez sau te visez ca pe un crez şi îţi croşetez săruturi pentru iarna rece.

Te iubesc, te cerşesc ţie însăţi şi te scrijelesc în mine însumi.

Ai putea să fii stea, să fii nea,  să fii cea…

Pe care o ador şi o dor şi  o îngrop în gândul meu mult prea uşor.

Tot te scriu şi tot te ştiu de nicăieri când vreau să fiu

Acelaşi ins sau un alt vis când încă-mi pari de neatins.

Habar nu am dacă eram mai fericit când nu ştiam

C-am să te strâng la piept şi am să plâng ca un nătâng de fericire.

Colecţia de englezisme !!!

24 Sep

Will you be my first, my everything, my last ?

Will you be my future and my present, will you be my past?

I will stay a second, I will stay for always, I will stay a while,

I’ll convict my soul to endless mornings in your arms,

I will be your first, I will be your everything, your last,

I will be an inch till you’ll make me feel like I’m a mile…

                                               …

Be my creed, put a seed

In that words that I truly believe,

Your simply deed, I could take it as a misdeed,

When my words can only bleed, indeed,

The only thing left that I need,

Is that smile of yours, my first and last creed

And your voice, the only noise that I truly believe…

 

                                              …

 

So close, so away, so  God damn far,

My predicted delay, so divine, so bizzare.

So unjust with no trust, yet so far, so away,

So unlikely to stay, just so late to be prayed,

Nothing left, nothing more, no one left to adore

 

                                            …

 

 

 

 

 

 

You’re the one I acuse, you’re my muse !
I’m the one you excuse, the one you amuse !
Please me, please ! Be the one I can use !
Be the one that I will never loose, be my muse !

 

                                       …

 

When you’ll find that special thing,

Heal my wing, be that special „something”

That make’s me shine without any bling.

Be my diamond ring, that lovely song

That I will always sing.

                                          …

Set me free, don’t hit me,

Cut my chains, heal my venes,

Loose my arms, no more harms,

Clean that smile that left me no charms.

                                         …

AND IT WAS ALL YELLOW and I was pretty fuckin’ crazy,

It was all blue and you were looking God damn good.

Now is all black and white and you are just so lasy,

It’s too fuckin’ late for you to tell me what I should !!!

                                             …

Will you be my BABY DOLL, please?

I’m a let you get my heart squeezed,

Picture me, don’t forget to say cheese !

Otherwise you are gonna get your smile freezed.

                                            …

You’re my winter, my autumn, my summer, my spring !

My nothing, my baby, almost everything.

I’m a second, an hour, a part of your time

I’m a stranger that will make you his rhyme.

 

 

 

                                 

 

 

 

 

Espen Lind – When Susannah Cryes

22 Sep

Aberaţiile mele de zi cu zi…

21 Sep

mi-am promis că anul acesta va fi mai bun,

nu voi mai face prostii şi am să fiu un om mai bun,

am să merg la biserică măcar o dată pe lună

şi am să îi mulţumesc mai des mamei pentru viaţa pe care mi-a dat-o.

e ironic, dar, trăirile mele tind din ce în ce mai mult înspre banal,

bine barem că nu mi-a mai crescut piciorul pentru-a fi nevoit să cer 45 la magazin.

în rest, e totul la fel ca înainte, bizar de normal

şi eu, fenomenal de trist în sinea mea, fantastic de delirant în tot ceea ce scriu,

ştiu, ştiu, mai în glumă, mai în serios, unii spun că sunt nebun,

treaba lor, eu îmi văd în continuare de ale mele,

deşi aş vrea doar să îmi văd de a mea,

de existenţa mea banală printre oameni importanţi.

s-au dus dracu’ trei sferturi din an iar eu, am rămas tot cu promisiunea aia

cum că voi fi un om mai bun,

habar nu am dacă îmi reuşeşte cumva,

în toată simplitatea cuvintelor mele nu încerc să par în niciun fel,

sunt doar acel happy fellow pe care îl place lumea doar aşa de ochii altora.

îmi pare rău de mine însumi,

fiindcă par ceea ce sunt şi alţii cred că mă prefac,

aş vrea să te vindec cumva dar nu ştiu cum.

eu pot doar să-ţi vorbesc şi să te strâng silabic în braţe,

să îţi şterg lacrimile cu un vers alb

şi să te mângâi cu un sfârşit de rimă.

nu ştiu să iau tensiunea, nu ştiu ce reţetă să-ţi prescriu.

e aproape ora 20 şi 34 de minute,

iar eu…nu mă mai potolesc să mi te aduc aminte.

ascult melodia aia „big, big world” şi…

abia acum realizez cât de mic sunt

şi cât de imensă eşti tu în gândul meu,

gigantic de divină şi miraculos de uriaşă,

cât să îmi trebuiască o lume întreagă din care să-ţi fac un leagăn unde să îţi alinţi frumuseţea.

nu îmi mai place să folosesc cuvinte de genul „frumoasă, drăguţă”.

pentru mine eşti şi simplă şi divină prin fiecare por al pielii tale.

nu ştiu de ce, dar nu mai ştiu ce să scriu că aş spune acum,

rămân tăcut, legănându-ţi frumuseţea în gând,

strângându-te în braţe imaginar.

dar să ştii că nu sunt nebun,

eu doar te strâng în braţe atunci când îmi lipseşti.

…şi uite-aşa am mai aberat eu în aproape 50 de versuri…

Doar o poezie…

21 Sep

Habar nu am ce-aş mai putea să-ţi spun.

Deja îţi par străin şi învechit şi sumbru

Nu îmi rămân decât cuvintele cu care,

Te-am tot măzgălit albastră

Şi te-am sărutat dreptunghic.

Nu am să îţi mai scriu nici tâmpla cu litere mari pe umăr,

Te las în plata glasului tău bolnav de necuvânt,

Poate am să te lăcrimez o zi sau două

Şi mi te voi şterge cu mâneca de pe chip.

Habar nu am ce să îţi mai spun şi cum

Să îţi mai alung din glasul ăla mut

Şi din tăcerea aia oarbă.

Cuvintele mele nu îţi mai sunt de ajuns nu-i aşa?

Îmi voi croi un alt locaş pentru trăirea mea ilustră,

Nu te voi mai desena pe niciun creştet de silabă,

E adevărat că eu nu îţi mai sunt de ajuns ?

Şi că paşii mei îţi sună mult prea cunoscut ?

Nu-i nimic, îmi voi lega surâsul şi voi scrie

Cum cerneala s-a uscat şi am uitat să te mai strig albastră,

Cum şi paginile mele s-au întemniţat în flăcări

Şi am uitat să strâng cenuşa după vorbele mele aievea.

Tu mileniu, eu doar un simplu veac…

14 Sep

Mai ştii când te legănam pe tâmpla mea

Şi…îţi inventam surâsul de pe chip ?

Nu au trecut decât două secunde de atunci,

Iar tu îmi pari mileniu, eu doar un simplu veac.

 

Îmi mai aduc aminte că eşti cea

Pe care am legat-o departe de timp

Să naşti veşnicii în care-mi arunci

Cuvintele bătrâne şi fără de leac.

 

S-a terminat cu joaca, până şi tăcerea

Mi se înjunghie pe-ascuns şi sângerează versuri.

Să nu te ascunzi prea departe, te rog !

Nu vreau să te caut cu lupa prin vreo rimă.

 

Ţipă-mă-ntr-un vers şi vindecă-mi părerea,

Te voi săruta silabic, rătăcindu-te-n nonsensuri,

Să rămâi durerea mea şi mirificul meu drog

Când încă nu eşti ilegală şi nici n-ai rang de crimă.